IAŞUL CULTURAL - ORAŞUL TĂU EUROPEAN

Acest clip publicitar a fost realizat de Cristina Cerevate, Tania Neagu şi Ana-Maria Burduja din clasa a XII-a E.

Festivalul de Film Documentar DOC EST la Iaşi

În perioada 28-30 noiembrie Goete-Zentrum Iaşi, Centre Culturel Francais Iaşi, Asociaţia VECTOR şi Casa de Cultură "Mihai Ursachi" au organizat ediţia pilot a Festivalului de Film Documentar "Doc Est". În prima zi a festivalului unul din filmele derulate la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a fost Paraiso, film realizat de un cuplu de români: Alina Teodorescu, Sorin Drăgoi şi produs de "Teo-film".

Documentarul a fost filmat în Cuba, avându-i în rolurile principale pe: Dan Rivera Gonzales şi Gerald Thamas Collvmare. Paraiso este un film fascinant care prezintă lupta dură a vieţii cotidiene din Guantanamo, un oraş sărac din Cuba, în care un grup de tineri(Madero Limpia) trăiesc şi supravieţuiesc prin muzică. Ritmurile de Salsa, dansurile în stradă, multă iubire şi o filozofie de viaţă cuceritor de simplă sunt doar câteva elemente ce fac din Paraiso un film captivant pentru publicul spectator. Realizatoarea filmului a fost prezentă în cadrul festivalului şi a participat la o discuţie cu publicul. Festivalul a suscitat un viu interes, în special, pentru studenţi dovada că sala a fost plină la fiecare prezentare.

Iaşul cultural - una dintre cele 7 minuni ale României

7 motive pentru care Iaşul merită să fie una dintre cele

7 minuni ale României

1. Capitala Moldovei, oraş cu arhitectură deosebită(Palatul Culturii);

2. Arta teatrală îşi are începuturile la Iaşi(Teatrul National "Vasile Alecsandri");

3. Iaşul este unul din oraşele cu cele mai multe biserici şi mănăstiri din ţară, multe dintre ele fiind adevărate capodopere arhitectonice(Biserica "Trei Ierarhi");

4. Iaşul este pur şi simplu un oraş superb, unde orice loc respiră istorie(Râpa Galbenă);

5. Iaşul are străzi pe care te simţi aristocrat(Strada "Alexandru Lăpuşneanul");

6. Prin Iaşi s-a plimbat, a iubit şi a scris poezii Eminescu (Parcul Copou, Teiul lui Eminescu);

7. La Iaşi s-a inaugurat învăţământul universitar românesc(Universitatea "Alexandru-Ioan Cuza").

Acest afiş a fost realizat de Tatiana Neagu, Cristina Cerevate, Ana-Maria Burduja şi Dascălu Monalisa.

Rolul perturbaror/(in)formativ al NTIC

Trăim într-o perioadă în care societatea trece printr-un proces de schimbare din punc de vedere tehnologic. În tot acest timp societatea a fost pusă în faţa a numeroase provocări şi schimbări, a înfruntat multe revoluţii sociale şi istorice însă, doar această revoluţie informaţională a modificat şi va modifica modul în care se lucrează, modul în care sunt definite şi organizate informaţiile. Acum fiecare dintre noi trecem prin această criză informaţională, o criză a noilor tehnologii care ne domină din ce în ce mai mult viaţa fără să ne dăm seama că suntem mai puţin liberi decât altă dată.
Noile Tehnologii de Informare şi Comunicare (NTIC) sunt prezente în toate domeniile de activitate ale omului contemporan: petrecerea timpului liber, cercetarea ştiinţifică, informarea şi au rol atât pozitiv cât şi negativ. "Internetul, privit ca o culme a tehnologiei comunicaţiilor, sintetizează, de fapt, realizările ultimilor ani în domeniul noilor tehnologii şi se poate vorbi de o nouă eră a informaţiilor, de o supermagistrală a informaţiilor digitale, de accesul şi circulaţia fără frontiere a acestora".
Accesul imediat şi nelimitat la informaţii este un avantaj al noilor tehnologii, în special al Internetului care permite tuturor să stabilească mai uşor contacte în vederea schimbului de idei, informaţii sau în vederea cooperării. Corespondenţa electronică, videoconferinţele, grupurile de discuţii, blogul sunt doar câteva dintre mijloacele de comunicare oferite de Internet care permit profesorilor şi elevilor să iasă din cadrul tradiţional al sălii de clasă pentru a se deschide spre lume. Deşi virtuală, această fereastră spre lume permite profesorilor şi elevilor să se conecteze la valorile culturii universale. O mai bună înţelegere a diversităţilor culturale contribuie la educaţia în spiritul toleranţei, aprecierii şi respectului reciproc, valori importante pentru construirea unei cetăţenii europene.
Atracţia exercitată de noile tehnologii asupra tinerilor poate fi exploatată pentru a-i motiva să inveţe mai mult şi mai eficient. Comunicarea simultană cu interlocutori reali îi stimulează pe tineri să scrie, să întrţină o corespondenţă, să lege prietenii, activităţi pozitive ce pot contribui cu adevărat la maturizarea lor dacă sunt supravegheaţi îndeaproape de profesor, caci este bine ştiut că a scrie mai mult nu presupune neapărat şi o ameliorare a calităţii limbii folosite.
Rolul negativ susţinut de cercetători este că internetul creează o generaţie de copii singuri care se zbat să îşi facă prieteni. Mulţi dintre ei se găsesc izolaţi pe acest teren de joacă virtual, alţii devin antisociali, iar acest lucru duce la neruşinare în relaţiile cu ceilalţi de seama lor. Tot specialiştii susţin că pe măsură ce un copil petrece mai mult timp singur în „compania” internetului cu atât mai mult se distruge abilitatea acestuia de a se socializa. Cei mai mulţi copii recunosc că sunt dependenţi de Internet, considerându-l „cel mai bun prieten al omului“ şi „cea mai bună invenţie de la descoperirea focului încoace“.Ei petrec foarte mult timp în faţa calculatorului iar nefiind supravegheaţi de părinţii lor, aceştia accesează site-uri pornografice şi chiar vorbesc pe chat cu persoane necunoecute.
Noile tehnologii ne sunt indespensabile, nu ne-am putea imagina viaţa fără calculator, telefon şi mai ales fără internet însă totul are o limită şi noi trebuie să o cunoaştem, să nu ajungem să spunem că suntem dependenţi.

ÎN ORAŞ - Jurnal de impresii

23 aprilie, 2007

Azi, împreună cu alţi colegi de clasă am ieşit în oraş, însă nu la un suc ci pentru a viziona spectacolul Harap-Alb. Am ales acest spectacol pentru că în primul rând ştiam foarte bine opera dar şi pentru că mă gândeam "trebuie să fie ceva interesant". Eram toţi în faţa Sălii Studio şi aşteptam să înceapă spectacolul. La ora 18.00 am intrat în sală. Nu ştiam la ce să mă aştept, ce voi vedea. În sală se făcu întuneric şi apoi a urmat spectacolul. Cei care au intrat în pielea personagelor au fost câţiva studenţi de la Facultatea de Arte "G.Enescu". Mi-au plăcut mult costumele actorilor viu colorate şi chiar avangardiste şi faptul că tot ei reprezentau şi decorul:luau forma unui copac, forma labirintului-simbolul pădurii întunecoase prin care va trece "crăişorul". Actorii au jucat foarte bine după părerea mea, au reuşit să combine dansul, dialogul şi mimica, unii dintre ei au interpretat mai multe roluri reuşind foarte bine să intre în pielea acestora. Regizorul a recurs şi la unele schimbări, spectacolul a fost o adaptare modernă a operei iar craiul era de fapt o crăiasă. Un element care a dat mai multă viaţă spectacolului a fost muzica, s-a jucat pe ritmurile melodiilor " I"ve got the power", "Hey sexy lady", "Cause I got high" şi multe altele. Cu toate că spectacolul a fost frumos, a fost şi un element care nu mi-a plăcut: momentul în care Harap-Alb şi cele cinci personaje erau închise în casa de aramă au început să cânte "Deschide uşa creştine".
În general a fost frumos, mie mi-a plăcut mai ales că am râs foarte mult.

Cu şi despre scriitorii (ne)canonici

În luna martie Muzeul literaturii a avut deosebita plăcere să găzduiască spectacolele Teatrului Naţional. Unul dintre ele a fost "Chiriţa şi ceilalţi" în cadrul căruia am avut ocazia să-l vedem pe actorul Petrică Ciubotaru, care a interpretat cele şase roluri. A fost un spoctacol minunat, mie nu-mi place textul dramatic dar am citit opera doar pentru a înţelege piesa. În timpul piesei de tetru am rămas plăcut surprinsă pentru că ceea ce am văzut acolo a fost mult deasupra aşteptărilor mele. Citind cartea nu mi-am imaginat că ceea ce urma să văd va fi atât de frumos, mă gândeam că voi sta liniştită pe scaun şi mă voi plictisi însă nu a fost aşa, spectacolul m-a impresionat şi mi-a plăcut foarte mult. Piesa s-a jucat de două ori şi de fiecare dată sala a fost plină dovadă că V. Alecsandri este un dramaturg actual, a murit doar V.Alecsandri-persoana în schimb opera sa, numele său au rămas vii. La sfârşitul spectacolului a fost organizată o dezbatere la care am avut deosebita şi unica ocazie să discutăm cu actorul Petrică Ciubotaru şi cu regizorul Ovidiu Lazăr. Cu toate că dialogul nostru a durat două ore totuşi nu am reuşit să le adresez toate întrebările, aş fi dorit să le mai pun câteva întrebări:
Ce părere aveţi despre această criză a lecturii despre care vorbeşte toată lumea, citesc sau nu adolescenţii de azi?
Care ar fi soluţia ca "geniile române" să nu mai plece peste hotare?
V-aţi gândit vreodată la o metodă care ar putea atrage adolescenţii spre adevăratele valori?
Ce părere aveţi despre ceea ce spune Constantin Florescu că "Televizorul şi mai nou internetul sunt pe cale să ştranguleze spectacolul de teatru şi filmul de artă"? Mie aceste cuvinte mi se par pline de adevăr, mai ales pentru noi oamenii secolului XXI în care tehnologia a ajuns la cote maxime de dezvoltare. Astăzi oamenii nu se obosesc să caute mult, se mulţumesc doar cu ceea ce găsesc pe internet sau la televizor, iar ceea ce găsesc "înghit" repede fără a-şi da seama ce "înghit" cum spune şi A. Diligent:"Telespectatorul nu are plăcerea de a judeca, clasifica, de a reflecta sau de a ierarhiza.El absoarbe totul cu lăcomie şi această îndopare se transformă tot mai mult într-o anarhie de necrezut.Creierul devine o debara unde spiritul se organizează într-un stil de mozaic". Mai ales adolescenţii, adolescentul de azi şi-a schimbat complet profilul, preferă să stea în faţa calculatorului, pe care îl foloseşte doar pentru a comunica cu ceilalti, preferă să stea în faţa televizorului, unde se uită de obicei la emisiuni care au un rol negaiv, care îl manipulează şi care îi schimbă viziunile/direcţiile în viaţă. Mă întreb câţi adolescenţi mai merg astăzi la un spectacol de teatru, la un film de artă. Dacă ar fi să facem un chestionar în rândul lor cred că foarte puţini sunt cei care mai fregventează sălile de teatru şi cinematografele, acum a apărut internetul şi toţi se cantonează pe această direcţie. După părerea mea şi şcoala are un rol foarte important în dezvlterea lor. După părinţi şcoala este a doua care ar trebui să-i înveţe să deosebească binele de rău, cultura de contracultură. Şcoala ar trebui să-i motiveze să ia parte activ la viaţa culturală oganizând diferite concursuri, excursii, dezbateri cu personalităţi culturale, activităţi extraşcolare care să promoveze cultura în rândul adolescenţilor, astfel le va provoca apariţia dorinţei de a se implica la actul cultural. Poate după asta vom trece peste această etapă şi vom învăţa să echilibrăm utilizarea acestor mijloace, vom învăţa să le folosim şi să le combinăm astfel încât nici una dintre ele să nu creeze dependenţă şi să ne ajute la formarea personalităţii noastre.

Corectitudine şi greşeală în presa scrisă şi audio-video

Prin prezentele radiografii ale limbajului jurnalistic ca reflectare complexă a discursului public, în condiţiile unor bizare bulversări culturale strict contemporane, analizăm câteva categorii de fapte deviante, cauzate de trăsături ale unui jurnalism şi, în egală măsură ale unui mediu politic-social în schimbare, ale căror raporturi cu publicul-ţintă sunt, adesea, măcar confuze.
Dacă, după cum vom vedea, jurnaliştii se recuză frecvent de la contacte mai intime cu germana, în ceea ce priveşte engleza stăm mai bine: citind(la TVR1) titlul articolului dintr-un ziar ce utiliza metafora confruntării dintre David şi Goliat, lectorul comentator a întors-o subtil pe englezeşte, astfel că numele regelui evreu a sunat "Deivid", iar un comentator tv de dimineaţă al presei(Antena1) sub presiunea transatlantică, citeşte "si-ai-e" sigla SIE, deviaţie bi-corectată: "sie", respectiv "si-e", justificându-se: "e de la noi", adică, probabil, nu e CIA.
S-a întâmplat ca, în luna mai, să ne viziteze Gunter Verheugen, comisar european pentru extinderea UE, "ghiuntă(r) forhaigăn" este transcrierea fonetică pentru o pronunţie aproximativă, dar recognoscibilă chiar pentru purtătorul acestui nume, fapt mai puţin probabil când, însă, este "românizat" de un consilier al Guvernului("verhaighen";TVR1) sau de un "profesionist" de la PRO TV: "gunter verhaigăn".
De multe ori putem urmări şi simple "bâlbe" ale... profesioniştilor: "rezultatele nu au suferit semnificări modificative"(TVR1), "vor fi treizeci şi doi de grade" (Carmen Gheorghiţă, TVR1); " la Băile Felix apa rece şi cea caldă curg la robinete numai câteva ore pe zi "(Adriana Murariu, PRO TV), "s-a constatat fie că suferă de tasarea coloanei vertebrale, fie că are probleme la coloana vertebrală "(Antena1/TVR1).

Deseori chiar şi medicii fac greşeli de exprimare: "moartea a intervenit prin comprimarea craniului"(PRO TV), la un spital din Timişoara, o doctoriţă enunţă, mai întâi, diagnosticul în termeni de specialitate: "fractură la baza craniului cu otoragie", dar, imediat cu un ton uşor scăzut "traduce" ultimul termen: îi curge puţin sânge pe ureche (TVR1) şi la Rrevista medicală radio, vorbind despre efectul expunerii prelungite la soare, un medic(Constantin Dinu) preciza, la un moment dat, faptul că prin "colaps caloric" trebuie să înţelegem leşinul în termeni populari(Radio România Cultural).

Aceste greşeli sunt o mică parte din toate greşelile pe care din păcate le auzim în fiecare zi. După părerea mea ar trebui să luăm DOOM-ul în braţe şi să învăţăm să ne controlăm atunci când vorbim pentru a nu mai comite atâtea greşeli de exprimare.