Influenţa presei scrise şi a audio-vizualului asupra adolescenţilor

Get your own Slide Show!


În prezent presa scrisă, televizorul şi toate celelalte mijloace de informare au o influenţă deosebit de mare asupra adolescenţilor.Că au un rol (in) formator sau deformator depinde de ceea ce citim şi de ceea ce vedem la televizor.Marea majoritate a adolescenţilor, poate inconştient, preferă/citesc reviste şi se uită la diferite emisiuni care au un rol negativ asupra lor. Acest lucru se întâmplă, poate, şi din cauza schimbării tipului de presă din România. Ziarele care fac presă adevărată pierd teren în faţa revistelor de scandal sau a acelor ziare care nu urmăresc decât manipularea opiniei publice şi distragerea atenţiei de la anumite evenimente de importanţă majoră. Presa înseamnă, din păcate, mai mult manipulare decât (in) formare de aceea trebuie să se acorde o mai mare atenţie dezvoltării capacităţii de a discerne binele de rău, de a selecta din avalanşa de informaţii care ne invadeză viaţa în fiecare zi din toate direcţiile, trebuie să învaţam să selectam această masă de informaţii. Presa ar trebui să fie a patra putere în stat, dar dacă nu mai putem avea încredere în ce se scrie în presă sau în ce se spune la televizor, în cine să mai credem? în politicieni?
Astăzi puţine sunt ziarele(Cotidianul, România Liberă, Evenimentul Zilei) care merită să mai fie citite.De exemplu, în numărul din 27 februarie al anului curent în ziarul Tribuna Învătământului sunt prezentate într-adevăr realităţile învăţământului românesc, un sistem al cărui victime sunte noi, elevii români. Într-un articol prof. dr. Tudor Opriş, afirmă că: "cei 16 ani postrevoluţionari au fost cei mai confuzi şi bramburiţi pentru şcoala românească" . El nu contestă elementele pozitive cu deschidere modernă care au apropiat învăţământul românesc de cel occidental. Subfinanţarea, amestecul politicului în învăţământ, marginalizarea învăţământului ca "sector neproductiv" sunt în viziunea autorului hibe cu tendinţă de permanentizare care se reflectă în ineficienţa reformei din învăţământ. Aceeaşi problemă a incapacităţii învăţământului românesc de a se alinia la standartele europene, nicidecum perfecte dar eficiente este tratată în articolul Inconsecvenţele învăţământului românesc din acelaşi număr al revistei Tribuna Învăţământului. Am putea spune că teoria formelor fără fond este încă actuală atât timp cât învăţământul românesc " îşi caută tot felul de modele" şi " dispune de oameni foarte capabili şi pasionaţi, însă României îi lipseşte busola pentru orientare." După părerea lui Marius Ududeac concluzia este una singură:" un sistem de învăţământ şi educaţie prost conceput nu poate spera la rezultate competitive pe plan european şi mondial."
Deci, mai sunt ziare care descriu realitatea dură în care trăim, noi avem libertatea s-o percepem aşa cum este şi să încercăm să facem ceva să nu credem că totul este roz.

Invitaţie la lectură

Am terminat cartea.Pe tot parcursul lecturii m-am simţit atrasă, captivată, pur şi simplu nu mă puteam desprinde de ea. Am citit-o dintr-o rasuflare, parcă nu aveam rabdare să aflu ce scrie pe urmatoarea pagină. Cu siguranţăvă întrebaţi despre ce roman sau poveste de dragoste o să vă povestesc dar îmi pare rău să vă dezamăgesc. Nu este vorba de nici un roman, cartea care m-a ţinut lipită de ea este cartea lui Ioan Petru Culianu"Dialoguri întrerupte" în care este prezentată corespondenţa dintre Mircea Eliade şi discipolul său Culianu. Bineînţeles fiind un text epistolar nu este la fel ca un roman de dragoste; nu te prinde în tumultul acţiunii, nu te face să suspini alături de un personaj sau altul dar îţi dă ocazia să pătrunzi ca un martor/observator indiscret în universul intim al vieţii şi al gândurilor unor oameni pe care îi cunoşteai din operele lor. Acesta este de fapt o pseudocunoaştere, pentrucă nu putem să cunoaştem scriitorii doar din operele lor. Ficţiunea poate distanţa foarte mult de omul real. Ce poate fi mai intim decat o scrisoare? Lectura scrisorilor este o incursiune nu numai în gandurile celor doi dar şi o apropiere fizică aş putea spune de omul Culianu/Eliade nu doar de personalitatea Culianu/Eliade.
L-am cunoscut pe Culianu acum un an, cand am participat la Simpozionul National I.P.Culianu. Am citit cateva din scrierile sale literare(Pergamentul Diafan, Jocul de Smarald) şi date biografice însă numele I.P.Culianu îmi rezona doar cu sitagma un mare om de ştiinţă, istoric al religiilor. Acum, în mintea mea, numele Culianu nu se mai rezumă la aceste sintagme seci, ele au prins contur, de la Culianu-istoric al religiilor am ajuns la Culianu -fiinţă cu ganduri adânci dar şi cu probleme cotidiene.
Această corespondenţă spune povestea fascinantă a unei relaţii maestru-discipol, singura de acest fel dintre Eliade şi un român. Diferenţa mare de varstă dintre cei doi nu împiedică creşterea sentimentului de prietenie al maestrului faţă de un discipol de excepţie. Eliade dorea foarte mult să-l ajute să-şi publice lucrările şi să poata ajunge în USA pentru a studia istoria religiilor pentrucă spune el singurul loc unde se poate studia istoria religiilor este USA. Scrisorile care şi le vor trimite consemnează o comunicare din ce în ce mai apropiată şi reciproc administrativă între maestru şi discipol. Legătura dintre cei doi se consolideaza şi se adânceşte. Eliade începuse prin a-şi adresa scrisorile cu "Stimate Domnule Culianu" trecând mai târziu la "Dragă Culianu" şi mai apoi ajungând să-l considere " singurul prieten căruia am atâtea de spus şi de întrebat."

Scrisorile reprezintă o sursă importantă pentru cercetarea dar şi pentru cunoaşterea operei lui Culianu. Înainte de a începe să citesc această carte credeam ca nu voi găsi nimic care să-mi suscite interesul, însă chiar de la început citind prefaţa am înţeles că este o carte interesantă şi că o să- mi placă mult.

TREBUIE să citiţi această carte, este o carte interesantă şi o să vă convingeţi singuri, mie mi-a plăcut mult şi v-o recomand!

Criza lecturii

Suntem oare într-o criză a lecturii? Acest subiect suscită în continuare controverse.Unii afirmă pertinent că adolescenţii nu mai citesc.Eu aş spune că aceştia au o părere eronată pentru că adolescenţii încă mai citesc. Trăind într-o societate informatizată, bineînţeles că mulţi dintre noi nu mai citim răsfoind o carte, ci butonând calculatorul, însă şi astăzi sunt mulţi care preferă să se delecteze citind o carte. Cartea a fost din totdeauna un lucru sfânt, trebuie să ne bucurăm de fiecare carte pe care o avem pe raftul bibliotecii noastre, însă nu ca piesă de mobilier pe care se va pune praful, ci citind-o şi "reânoind-o" de fiecare dată când o vom deschide.
În prezent mulţi adolescenţi citesc dintr-o motivaţie exterioară, impuşi de profesori dar sunt şi adolescenţi care în timpul liber numai asta şi fac- citesc din plăcere, însă nu contează modul în care o fac ci rezultatul, ieşirea din aşa numita criză a lecturii.
Eu cred ca nu suntem într-o criză a lecturii ci parcurgem o perioadă firească a evoluţiei civilizaţiei şi chiar pot să spun ca nu mă aflu într-o criză a lecturii chiar îmi place să citesc şi asta fac de câte ori pot şi am timp liber.
Imi place foarte mult să citesc romane, în special romane de dragoste, însă sunt şi alte specii care îmi suscită atenţia/interesul. Preferinţele mele de lectură depind de starea de spirit pe care o am, când sunt suparată nu citesc un roman fantastic sau poliţist ci prefer să citesc un roman de dragoste sau poate chiar şi unul psihologic.