Invitaţie la lectură

Am terminat cartea.Pe tot parcursul lecturii m-am simţit atrasă, captivată, pur şi simplu nu mă puteam desprinde de ea. Am citit-o dintr-o rasuflare, parcă nu aveam rabdare să aflu ce scrie pe urmatoarea pagină. Cu siguranţăvă întrebaţi despre ce roman sau poveste de dragoste o să vă povestesc dar îmi pare rău să vă dezamăgesc. Nu este vorba de nici un roman, cartea care m-a ţinut lipită de ea este cartea lui Ioan Petru Culianu"Dialoguri întrerupte" în care este prezentată corespondenţa dintre Mircea Eliade şi discipolul său Culianu. Bineînţeles fiind un text epistolar nu este la fel ca un roman de dragoste; nu te prinde în tumultul acţiunii, nu te face să suspini alături de un personaj sau altul dar îţi dă ocazia să pătrunzi ca un martor/observator indiscret în universul intim al vieţii şi al gândurilor unor oameni pe care îi cunoşteai din operele lor. Acesta este de fapt o pseudocunoaştere, pentrucă nu putem să cunoaştem scriitorii doar din operele lor. Ficţiunea poate distanţa foarte mult de omul real. Ce poate fi mai intim decat o scrisoare? Lectura scrisorilor este o incursiune nu numai în gandurile celor doi dar şi o apropiere fizică aş putea spune de omul Culianu/Eliade nu doar de personalitatea Culianu/Eliade.
L-am cunoscut pe Culianu acum un an, cand am participat la Simpozionul National I.P.Culianu. Am citit cateva din scrierile sale literare(Pergamentul Diafan, Jocul de Smarald) şi date biografice însă numele I.P.Culianu îmi rezona doar cu sitagma un mare om de ştiinţă, istoric al religiilor. Acum, în mintea mea, numele Culianu nu se mai rezumă la aceste sintagme seci, ele au prins contur, de la Culianu-istoric al religiilor am ajuns la Culianu -fiinţă cu ganduri adânci dar şi cu probleme cotidiene.
Această corespondenţă spune povestea fascinantă a unei relaţii maestru-discipol, singura de acest fel dintre Eliade şi un român. Diferenţa mare de varstă dintre cei doi nu împiedică creşterea sentimentului de prietenie al maestrului faţă de un discipol de excepţie. Eliade dorea foarte mult să-l ajute să-şi publice lucrările şi să poata ajunge în USA pentru a studia istoria religiilor pentrucă spune el singurul loc unde se poate studia istoria religiilor este USA. Scrisorile care şi le vor trimite consemnează o comunicare din ce în ce mai apropiată şi reciproc administrativă între maestru şi discipol. Legătura dintre cei doi se consolideaza şi se adânceşte. Eliade începuse prin a-şi adresa scrisorile cu "Stimate Domnule Culianu" trecând mai târziu la "Dragă Culianu" şi mai apoi ajungând să-l considere " singurul prieten căruia am atâtea de spus şi de întrebat."

Scrisorile reprezintă o sursă importantă pentru cercetarea dar şi pentru cunoaşterea operei lui Culianu. Înainte de a începe să citesc această carte credeam ca nu voi găsi nimic care să-mi suscite interesul, însă chiar de la început citind prefaţa am înţeles că este o carte interesantă şi că o să- mi placă mult.

TREBUIE să citiţi această carte, este o carte interesantă şi o să vă convingeţi singuri, mie mi-a plăcut mult şi v-o recomand!