Influenţa presei scrise şi a audio-vizualului asupra adolescenţilor

Get your own Slide Show!


În prezent presa scrisă, televizorul şi toate celelalte mijloace de informare au o influenţă deosebit de mare asupra adolescenţilor.Că au un rol (in) formator sau deformator depinde de ceea ce citim şi de ceea ce vedem la televizor.Marea majoritate a adolescenţilor, poate inconştient, preferă/citesc reviste şi se uită la diferite emisiuni care au un rol negativ asupra lor. Acest lucru se întâmplă, poate, şi din cauza schimbării tipului de presă din România. Ziarele care fac presă adevărată pierd teren în faţa revistelor de scandal sau a acelor ziare care nu urmăresc decât manipularea opiniei publice şi distragerea atenţiei de la anumite evenimente de importanţă majoră. Presa înseamnă, din păcate, mai mult manipulare decât (in) formare de aceea trebuie să se acorde o mai mare atenţie dezvoltării capacităţii de a discerne binele de rău, de a selecta din avalanşa de informaţii care ne invadeză viaţa în fiecare zi din toate direcţiile, trebuie să învaţam să selectam această masă de informaţii. Presa ar trebui să fie a patra putere în stat, dar dacă nu mai putem avea încredere în ce se scrie în presă sau în ce se spune la televizor, în cine să mai credem? în politicieni?
Astăzi puţine sunt ziarele(Cotidianul, România Liberă, Evenimentul Zilei) care merită să mai fie citite.De exemplu, în numărul din 27 februarie al anului curent în ziarul Tribuna Învătământului sunt prezentate într-adevăr realităţile învăţământului românesc, un sistem al cărui victime sunte noi, elevii români. Într-un articol prof. dr. Tudor Opriş, afirmă că: "cei 16 ani postrevoluţionari au fost cei mai confuzi şi bramburiţi pentru şcoala românească" . El nu contestă elementele pozitive cu deschidere modernă care au apropiat învăţământul românesc de cel occidental. Subfinanţarea, amestecul politicului în învăţământ, marginalizarea învăţământului ca "sector neproductiv" sunt în viziunea autorului hibe cu tendinţă de permanentizare care se reflectă în ineficienţa reformei din învăţământ. Aceeaşi problemă a incapacităţii învăţământului românesc de a se alinia la standartele europene, nicidecum perfecte dar eficiente este tratată în articolul Inconsecvenţele învăţământului românesc din acelaşi număr al revistei Tribuna Învăţământului. Am putea spune că teoria formelor fără fond este încă actuală atât timp cât învăţământul românesc " îşi caută tot felul de modele" şi " dispune de oameni foarte capabili şi pasionaţi, însă României îi lipseşte busola pentru orientare." După părerea lui Marius Ududeac concluzia este una singură:" un sistem de învăţământ şi educaţie prost conceput nu poate spera la rezultate competitive pe plan european şi mondial."
Deci, mai sunt ziare care descriu realitatea dură în care trăim, noi avem libertatea s-o percepem aşa cum este şi să încercăm să facem ceva să nu credem că totul este roz.